Sa vorbim despre cosmetica,sa vorbim despre Prof dr. Ana Aslan

 Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei și ai lui Mărgărit Aslan, o familie de intelectuali. Urmează cursurile colegiului Romașcanu din Brăila. La 13 ani își pierde tatăl. Familia Aslan părăsește orașul natal și se mută la București. În 1915, Ana absolvă Școala Centrală din București. La 16 ani, visează să ajungă pilot și chiar zboară cu un mic aparat, tip Bristol - Coandă. În cele din urmă se decide să devină medic. Declară greva foamei pentru a înfrânge împotrivirea mamei și se înscrie la Facultatea de Medicină.
1952 - prepară vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat în peste 30 de țări
1980 - a inventat, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, Aslavital, produs geriatric

Românii au fost primii din lume care au înfiinţat un Institut de Gerontologie și Geriatrie, în anul 1952, la inițiativa celebrei prof. dr. Ana Aslan. Se punea pentru prima dată problema găsirii unei soluţii de prelungire a vieţii oamenilor, dar şi de îmbunătăţire a ei.
Continuatorii activităţii Anei Aslan în domeniul geriatriei au dus numele României în lume. De abia în anul 1975 avea să se înfiinţeze un institut similar şi în SUA. La INGG există un program de prevenire a bătrâneţii.
 Prof. Dr. Ana Aslan a dus o muncă asiduă alături de farmacista Elena Polovrăgeanu, elaborând cu succes vestitul Gerovital H3, care a revoluţionat întreaga lumea medicală. Acesta este un medicament care se foloseşte şi astăzi în multe ţări din lume şi care are efecte senzaţionale. Gerovitalul H3 este un medicament gerontologic care intervine în mecanismele de îmbătrânire la nivel molecular, dar şi geriatric datorită acţiunii sale asupra unor mecanisme comune bolilor cronice degenerative ale vârstei a treia. În anul 1960, prof. Ana Aslan a început experimentarea unui produs care a făcut furori pe tot globul: Aslavitalul.
 Tratamentul cu Gerovital H3 şi Aslavital are efecte antidepresive, de îmbunătăţire a memoriei şi a atenţiei, a percepţiei vizuale, auditive şi olfactive, îmbunătăţirea echilibrului psihic şi neurovegetativ, creşterea şi repigmentarea părului, mobilitatea articulaţiilor, normalizarea tensiunii arteriale.

"Dată în judecată pentru că nu percepea taxe pacienților"

"Pe lângă asistenţa medicală, prof. Ana Aslan a înfiinţat un cămin de bătrâni numit „staţionarul de lungă durată” care a funcţionat timp de 30 de ani. Aşezământul oferea condiţii de viaţă decente, care să nu rănească demnitatea celor ajunşi aici. Bătrâni singuri, părăsiţi de familie, azvârliţi în stradă, au găsit pe vremea lui Ceauşescu la Institutul de Geriatrie un adăpost şi o familie. Şi pentru că Ana Aslan a refuzat cu obstinaţie perceperea de taxe de la aceşti pacienţi, pe care îi numea „copiii mei de suflet”, Colegiul de Partid, autoritatea morală supremă în România socialistă, a găsit cu cale să-i impute un milion şi cinci sute de mii de lei, în anul 1978, reprezentând contravaloarea şederii bătrânilor internaţi acolo de la înfiinţarea institutului (1952). Purtată timp de 7 ani prin sălile tribunalului, Ana Aslan este achitată abia în decembrie 1987, cu cinci luni înainte de a muri. La acea dată, medicamentele şi metodele de tratament ale vestitei profesoare, care depăşiseră de mult graniţele ţării, aduceau statului român 17 milioane de dolari, anual.Claudia Cardinale, Pablo Neruda și Chaplin au fost pacienții Anei Aslan si multi altii.
 Dictatorii aveau o ură nestăvilită faţă de bătrâni şi nu admiteau sub nici o formă ideea că şi ei făceau parte dintre persoanele de vârsta a treia. Se considerau tineri, însă n-au ezitat să-şi trateze părinţii la acest institut. Atunci când a murit Ana Aslan, răpusă de o necruţătoare boală, la 90 de ani, autorităţile române şi mai ales „cabinetul 2” i-au refuzat cu nesimţirea specifică ultimele dorinţe: să fie înmormântată creştineşte, cu preot şi să fie depusă alături de mama şi fratele ei. Jalnică şi meschină răzbunare faţă de cea care fusese gloria ţării! Cotidianul „România Liberă” a primit dispoziţie ca, în afara necrologului dat de Institutul de Geriatrie, să nu publice nici un anunţ legat de moartea Anei Aslan, încercându-se astfel estomparea popularităţii de care s-a bucurat cercetătoarea. De la morga spitalului Elias, carul mortuar a dus rămăşiţele pământeşti ale celebrei savante la cimitirul Bellu, la care au luat cuvântul nu preoții, ci câţiva „tovarăşi de răspundere” din partid. Cu toate acestea, mii de oameni au însoţit-o pe ultimul drum, pe cea care s-a luptat toată viaţa să găsească leacul tinereţii veşnice. A doua zi, pe mormânt se putea vedea crucea creştinească, de lemn, purtând înscrisul: Ana Vasilichia Aslan, 1897-1988, care îi fusese pusă la căpătâi de un anonim, probabil în timpul nopţii. Un superb și ultim omagiu…  De Dana Fodor"

inspiratie edituramateescu.ro  si Wikipedia