Istoria machiajului

Pentru a ajunge sa intelegem schimbarile care s-au produs de-a lungul timpului in arta machiajului este important sa cunoastem istoria acestei practici foarte vechi. In egala masura atat femeile cat si barbatii au apelat la diverse tehnici de machiaj pentru infrumusetarea exterioara. Oamenii au fost interesati sa descopere diverse tehnici de machiaj si astfel aceasta arta a suferit diverse modificari pana in prezent. Cea mai veche aparitie dateaza din prima dinastie a Egiptului (3100 - 2907 i.Hr.) cand din mormintele faraonilor, locuitorii au extras borcane cu crema pe care mai tarziu le-au parfumat si le-au folosit pentru a-si hidrata corpul si fata. Femeile foloseau in machiajul ochilor doua culori si anume verdele malahit pentru pleoapa inferioara si negru (kohl care era facut substante chimice sau funingine) pentru pleoapa superioara, asa se machia faimosul ochi egiptean. Egiptenii acordau mare atentie aspectului lor, iar cand o persoana deceda i se puneau alaturi fardurile si ustensilele pe care le-a folosit in timpul vietii. 
In loc de ruj, foloseau creioane pentru a-si colora buzele, iar pentru colorarea obrajilor aplicau diverse farduri si pudre pe baza de cinabru, iar pentru gingii mestecau diverse plante, astfel incat sa le ofere culoarea roz. Pentru a-si mentine tenul frumos, egiptenii isi puneau masti facute dintr-un amestec de urina si namol. Cel mai vechi parfum a fost al Cleopatrei si era facut dintr-un amestec de trestie parfumata, smirna, miere, trandafir si vin si se numea Kiphe.
In Grecia antica, se practica albirea fetei cu ajutorul carbonatului de plumb si a calcarului. Datorita ingredientelor pe baza de arsenic folosite pentru epilare, pielea era afectata si persoanele sufereau ranu severe care de multe ori duceau la moartea acestora. Penru o privire intensa se vopseau genele cu funingine si se fixau cu ajutorul albusului de ou sau cu picaturi fierbinti de ceara. 
In Roma antica, cel mai complex si mai celebru machiaj apartinea sotiei imparatului Nero, Poppaea, care avea nevoie de peste 100 de scave pentru realizarea acestuia. In ciuda faptului ca machiajul era atat de complex, el purta denumirea de "machiaj casnic" deoarece era purtat doar in prezenta sotului.
In Evul Mediu European culoarea alba a tenului diferentia clasele sociale. Astfel, nobilimea se diferentia de clasele inferioare prin faptul ca nu munceau, iar tenul lor nu era afectat de razele soarelui, asa cum era a celor care munceau la camp. Fetele erau in continuare albite cu extras de plumb, toxic si daunator organismului, iar pentru a obtine tenul alb recurgeau la metode foarte dure, isi taiau venele sau consumau otet..
In Spania si in imprejurimi, prostituatele se diferentiau prin folosirea rujului de culoare roz.
In Franta, in vremea regelui Ludovic al XIV-lea atentia celor de la curtea regala era focalizata pe ingrijirea personala, asfel incat pudra folosita pentru albirea fetei timp de un an, era echivalentul unei ratii zilnice ce putea hrani 11.000 de persoane.
Se purtau alunitele false, marcate pe fata cu ajutorul betelor de chibrite arse. Pentru vopsirea sprancenelor se foloseau funungine de pe fundul oalelor sau resturi de dopuri arse.
Intre sec. XVII-XVIII, oamenii neglijau igiena corporala si asfel apareau afectiuni ale pielii care erau mascate cu ajutorul pudrei din abundenta.

                                                                     machiaj egiptean

                                                               machiaj anii 1500

                                                                   machiaj anii 20

                                                                     machiaj anii 40

                                                                   machiaj anii 60-70

                                                                    machiaj anii 80-90

Acum,in prezent,un make-up artist se inspira din toate etapele machiajului,mult mai creativi si fiecare cu o viziune aparte.